1 DECEMBRIE - Ziua națională a României

1 Decembrie, semnificaţia istorică

Statul român de azi este rezultatul unui proces istoric îndelungat care a avut mai multe etape. O primă etapă este în sec. XIV, când apar pe harta politică a Europei statele medievale românești independente, Ţara Românească şi Moldova.

Un  prim moment important din istoria poporului nostru îl reprezintă anul 1600, când Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti, uneşte sub sceptrul său Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, luându-şi titulatura de „domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi Moldovei”. Marile puteri ale vremii, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, s-au opus acestei unificări care a durat doar 1 an până la moartea lui Mihai Viteazul în 1601. Deşi cele 3 ţări au fost administrativ şi politic separate, şi nu ideea unităţii naţionale a prezidat la unificare, în perspectivă unirea înfăptuită de Mihai Viteazul a schiţat un precedent ce s-a constituit în timp într-un ideal.

Următorul an semnificativ îl reprezintă 1859, deoarece a marcat crearea statului naţional român modern, prin unirea Moldovei cu Ţara Românească, unire înfăptuită prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Cele două principate unite îşi iau numele de România.

România a intrat în Primul Război Mondial pentru a da expresie politică idealului unităţii naţionale. Desăvârşită în 1918, marea unire nu ar fi fost posibilă fără îndelungata pregătire economică, politică şi spirituală anterioară, fără participarea ţării la război alături de Antanta, fără uriaşe sacrificii materiale şi umane aduse de români.

Ultima fază a desăvârşirii idealului de unire a avut loc după Primul Război Mondial şi cuprinde mai multe etape: Unirea Basarabiei, Bucovinei şi a Transilvaniei.  Această fază a fost facilitată de dispariţia marilor imperii (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Rus, Imperiul Otoman şi Imperiul German). Teritorii  aparţinând acestor imperii s-au unit cu România. Astfel, teritoriul Basarabiei, care a aparţinut Imperiului Rus, şi-a proclamat unirea cu România la 27 martie 1918. La 15/28 noiembrie 1918, Bucovina, care s-a aflat sub dominaţia habsburgică, şi-a proclamat de asemenea unirea cu România, iar la 1 decembrie 1918 are loc unirea Transilvaniei, care s-a aflat sub dominaţie austro-ungară, cu România.

Unirea Transilvaniei a fost intens pregătită. Liderii transilvăneni au hotărât convocarea unei adunări naţionale la Alba Iulia numită şi cetatea istorică a neamului nostru. La Alba Iulia au venit la 1 decembrie 1918, 1228 de delegaţi din toate ţinuturile Transilvaniei, şi peste 100.000 de români. A fost supusă spre aprobare rezoluţia de unire care a fost adopată în unanimitate.

N. Iorga aprecia unirea Transilvaniei, care încheia procesul întregirii României ca „cea mai mare faptă din toată viaţa neamului nostru. Pentru unii e un vis nebun care se îndeplineşte, pentru alţii e o necesitate istorică ajunsă la recunoaştere, şi o suferinţă mângâiată, o muncă care-şi găseşte răsplata. Şi astfel avem dreptul de a crede acest fapt definitiv şi etern”.

Marea Unire a însemnat un eveniment de importanţă capitală pentru destinele naţiunii, a marcat sfârşitul unei etape şi intrarea societăţii româneşti într-o nouă etapă a evoluţiei sale istorice. Miercuri se împlinesc 103 de ani de când România s-a desăvârşit ca stat naţional unitar.  La multi ani România! La mulți ani români!

Elevii clasei pregătitoare B, profesor SAVU CLAUDIA:

Elevii clasei pregătitoare F, profesor CORNEA ANTONIA:

Elevii clasei I A, profesor FAZAKAS DANA:

Elevii clasei a IV-a C, profesor VOICULESCU RALUCA:

Elevii clasei a IV-a D, profesor CIOCEA DORINA:

Elevii clasei a VII-a B și D, profesor PEȚA MARIANA și LUPU IONELA: